În „Precum tigrii pe zăpadă”, roman liric de anvergură epopeică, Juhea Kim migălește, cu grația și atenția unui miniaturist, tapiseria vastă a unei povești care, din 1917 până în 1965, ne poartă prin evenimentele emblematice ale istoriei Coreei, de la ocupația japoneză și mișcarea pentru independență, la al Doilea Război Mondial, eliberarea și, apoi, divizarea țării.
Culorile cu care lucrează scriitoarea sunt uneori stridente, sfâșietoare (sărăcie, mizerie, brutalitate, viol), alteori pasteluri blânde (poemele închinate mării, peisajele hibernale, colțuri boeme de cafenele și culise de teatru).
Firul de aur care le întrețese pe toate este conceptul coreean de INYEON, firul destinului, și credința că, în esență, îndărătul pojghiței absurdului și zădărniciei, întâlnirile și legăturile dintre oameni, la fel ca viața însăși, nu sunt întâmplătoare.
