Alec Blenche reușește în Aventuri în Țara Virtuților un lucru aproape imposibil: să explice unui copil ce înseamnă respectul, compasiunea, curajul, modestia, prin intermediul unor personaje care personifică aceste calități.
A doua carte a seriei o aduce pe Emma în Țara Nevirtuților, într-o poveste plină de înțelegere și bunăvoință, din care copiii vor învăța că toți facem greșeli, dar important e să le reparăm: domnul Mădaumare, domnișoara Minciunica, domnul N-amchef și cucoana Lene, toți vor afla ceva de la Emma.
Din Aventuri în Țara Prieteniei vom vedea că acolo soarele nu strălucește mereu, iar păsărelele nu cântă în copaci tot timpul. Se întâmplă uneori să plouă și să tune, ori să fie frig și să viscolească, din pricina nevirtuților care aduc vremea rea și neînțelegeri între prieteni. Dar esențial este că de fiecare dată, dacă prietenia este importantă, soarele va răsări din nou.
În volumul Aventuri în Țara Emoților, Emma îi cere din nou ajutorul lui Lily, unicornul ei. Iar Lily o transportă, de data asta, în Țara Emoțiilor, unde fetița întâlnește cele mai neașteptate personaje, cu care se și împrietenește, spre mirarea ei. Tristețea e o fată frumoasă și săritoare, deloc răutăcioasă, iar Fericirea e sora ei bună și împreună fac o echipă extraordinară. Sora lor mai mare, Bucuria, deține cel mai important secret, pe care nu se va feri să i-l împărtășească Emmei. Nici celelalte emoții nu sunt zgârcite cu darurile: Frica și Furia se dovedesc a fi foarte folositoare, iar când par să ne copleșească există soluții la care putem apela cu încredere.
O poveste frumoasă și dătătoare de încredere, curaj și, mai presus de orice, Bucurie de a trăi cu autenticitate, a învăța și a crește.