Chiar avem nevoie de o carte care să ne înveţe cum să vorbim cu copiii noştri?
Depinde ce ne propunem. Dacă ne dorim doar să le vorbim, nu, nu avem nevoie de o astfel de carte. Însă dacă dorim ca ei să ne asculte şi să se simtă ascultaţi, să se conecteze cu noi, să aibă încredere în relaţia noastră, dacă ne dorim mai mult decât conversaţii banale sau răspunsuri monosilabice din partea lor, atunci această carte poate fi de mare folos.
Rebecca Rolland este profesoară a Universităţii Harvard, logopedă şi specialistă în comunicare verbală. Cu ajutorul celor mai recente studii şi cercetări, dar şi al mărturiilor din experienţa personală, autoarea oferă în această carte multe strategii de conversaţie bogată cu copiii noştri.
„Cartea aceasta e utilă nu doar pentru părinţi, ci şi pentru bunici, educatori, medici sau profesori care lucrează cu copiii. E un manual dens, plin de tehnici care ne vor ajuta să gestionăm mai bine conflictele cu copiii şi să le vorbim cu mai mult sens şi substanţă.“
– Ioana Chicet Macoveiciuc
Se poate ca fiul sau fiica ta să‑şi facă temele fără nervi, ameninţări sau recompense? Ne putem bucura de dimineţi fără drame, în care copiii ies pe uşă la timp pentru şcoală?
Există limite ferme pentru timpul petrecut în faţa unui ecran, fără să ne temem că adolescenţii noştri ne mint şi stau pe telefon când nu‑i putem supraveghea?
Autoarea Susan Stiffelman, terapeut de familie şi expert în educaţie parentală, ne prezintă o abordare unică care ajută mult la eliminarea dramelor, a certurilor şi a luptelor de putere. Ameninţările, tonul ridicat şi pedepsele nu fac decât să întărească rezistenţa copiilor la orice îi rugăm să facă pentru ei sau pentru noi. Educaţia fără lupte de putere presupune abordarea copiilor astfel încât să le trezim instinctele naturale de a coopera. Un părinte care rămâne calm şi reuşeşte să fie căpitanul încrezător al navei care este familia sa îşi poate ajuta copiii să traverseze momentele dificile de zi cu zi, şi astfel familia se poate bucura de mai multe momente de armonie şi conectare, iar copiii îşi dezvoltă propriile mecanisme de gestionare a conflictelor.
Cu siguranţă îţi iubeşti copilul foarte mult şi faci tot ce poţi ca să‑l educi cât mai bine. Te informezi, te străduieşti să ai răbdare, să‑i fii un model bun, să‑l înţelegi şi să‑l faci să se simtă iubit. Cu toate astea, în momentele foarte tensionate, te trezeşti spunând şi făcând lucruri pe care ţi‑ai promis că nu le vei spune sau face niciodată, pentru că sunt lucrurile care ţi s‑au făcut şi ţie când erai copil şi ştii cât de rău pot face ele pe termen scurt şi lung. Cum se face că pierzi atât de uşor controlul? Explicaţia e simplă şi validată ştiinţific: experienţele pe care le‑am avut în copilărie sunt încă în noi şi, rămase neprocesate, ne modelează comportamentul, oricât ne‑am strădui să schimbăm felul în care ne creştem copiii.
Autoarea cărţii Copiii care am fost, părinţii care suntem, Beatriz Cazurro, este psiholog şi psihoterapeut, cu un master în psihoterapia copilului, cu specializări în traumă, neuroştiinţă şi reglare psiho‑corporală. În acest volum, ea ne ghidează cu blândeţe în explorarea propriei copilării, pentru a identifica acele comportamente ale familiei care ne‑au rănit şi a le procesa într‑un mod eficient şi autentic, astfel încât să putem fi pentru copiii noştri părinţii pe care îi merită.
„Nu poţi fi un părinte prezent dacă nu ştii cine eşti. Și nu ştii cine eşti până nu‑l priveşti în ochi pe copilul care ai fost, până nu îi asculţi plânsul şi nu‑i alini suferinţa. Cartea aceasta te poate ajuta să faci paşi în procesul de cunoaştere şi vindecare de sine.“
– Ioana Chicet Macoveiciuc
