Plictisilă, adică George, nu mai poate de plictiseală și se hotărăște să-și ia lumea în cap și să caute tărâmul magic unde nimeni nu se plictisește niciodată. Întâlnește pe drum tot felul de făpturi năstrușnice, dar la fel de plictisite ca și el! Laptele care nu mai vrea să curgă, aburul care n-are chef să aburească, peștișorul de aur sătul să tot împlinească dorințe. Noroc că o cioară foarte ocupată își face timp să le arate calea spre Copacul Entuziasmului, cel care stă în același loc de sute de ani și mereu are ceva de făcut.
O nouă modă s-a răspândit în pădure: mersul grațios! Ursul pășește ușor, cu o umbreluță de soare, șarpele se unduiește distins, căprioara lent și atent de parcă ar fi un manechin pe un podium. Doar un iepure nu reușește nicicum să-și domolească zdupăitul lui de terchea-berchea necioplit. Vai, ce rușine! îi spun viețuitoarele sclifosite. Dar lui nu-i pasă: așa e el și gata!
Înaripatele din Pădurea Brazilor de Argint, obișnuite cu o viață ușoară, în liniște și pace, sunt deodată în mare pericol. Un vulpoi lacom cum nu e altul, Manciu, se mută în pădurea lor și le pândește cu mare poftă! Bietele zburătoare cer ajutor de la cei mari: ursul Smârcâilă și lupul Sur Surilă.
