Literatura nazistă în America

Roberto Bolaño este un scriitor chilean, formator al unui curent de poezie puţin cunoscut, numit infrarealist. Se naşte in 1953, în Santiago, apoi pe când avea vârsta de 15 ani, familia lui se mută în Mexico. Devine jurnalist şi simpatizant al mişcării de stânga şi, în 1973, se întoarce în Chile pentru a lua parte la revoluţia declanşată de regimul socialist. Contralovitura generalului Pinochet, înseamnă înfrângerea mişcării, iar Bolaño este aruncat în puşcărie de unde este eliberat după numai opt zile de doi dintre gardieni. Din fericire, aceşti gardieni fuseseră colegi de clasă cu Bolaño: îl recunoscuseră şi îl făcuseră scăpat! Se reîntoarce în Mexic – pe care îl părăseşte în 1977 în favoarea Spaniei. Ziua lucrează ca lucrător necalificat (spălător de vase, gunoier) iar noaptea scrie. Deabia în jurul vîrstei de patruzeci de ani începe să abordeze serios proza din dorinţa de a lăsa o situaţie copiilor săi, şi convins că nu ar putea-o face scriind poezie. În timp ce lucra la “2666” este diagnosticat cu o boală incurabilă a ficatului. Scrie cu disperare, pentru a putea termina romanul de aproximativ 1000 de pagini. Se află pe o listă de aşteptare pentru un transplant de ficat, de unde, din nefericire, numele lui va fi şters în 2003 – când survine decesul scriitorului. Marea lui operă, romanul “2666” (format din cinci părţi) este “aproape” terminat, dar familia şi editorii nu respectă dorinţa autorului – de a publica cinci cărţi separate.