Amintirea

În 1943, soţia lui Boris Vian, Michelle, s-a îmbolnăvit şi a trebuit să sufere o intervenţie chirurgicală. Ca s-o amuze pe Michelle în timpul convalescenţei, Boris Vian scrie Conte de fées à l’usage de moyennes personnes (Poveste de adormit oamenii obişnuiţi) şi o ilustrează cu desene făcute de el însuşi. Împreună cu trei nuvele – Pompierii, Pensionarul şi Amintirea – textul acestei „poveşti” constituie un volum pe care fanii lui Boris Vian vor fi încântaţi să-l citească. „Pompierii” este scurta discuţie dintre tată şi fiu, după ce acesta din urmă reuşise să incendieze salonul casei; cum fuseseră programaţi pentru intervenţia pompierilor abia pentru a treia zi, hotărăsc să facă împreună o excursie de vreo câţiva ani, până ce lucrurile se vor fi aranjat. Seninătatea din prima povestire se transformă în frică şi oroare în „Pensionarul”, o întâlnire nefericită dintre un bătrân şi trei liceeni. „Amintirea” este o nuvelă despre o femeie fascinantă din oraşul unde se afla pe atunci cea mai înaltă clădire din lume – New York.  „A fost odată un prinţ frumos ca lumina zilei”; aşa începe „Povestea de adormit oamenii obişnuiţi”, care vorbeşte despre aventura prinţului plecat în căutarea unui zahăr preţios şi rar.