• img-book

    Odată cu întoarcerea sa în Rusia după cei douăzeci de ani petrecuţi în exil, Soljeniţîn scrie, în perioada 1993‑1998, o serie de „povestiri în două părţi“, echilibrate şi atent şlefuite, cele două părţi ale fiecărui text fiind unite printr‑o temă comună. Sunt marile teme ale literaturii lui Soljeniţîn: opţiunea morală, problema responsabilităţii, compromisul… Personajele sunt plasate în diverse perioade ale epocii sovietice (începând din anii ’20‑’30, trecând prin cel de‑al Doilea Război Mondial şi ajungând până în anii ’90), însă nu de vreo „demascare“ a realităţilor sovietice este vorba, ci de o privire atentă asupra omului ca individualitate. Suntem martori la ascensiuni şi decăderi, descoperim conştiinţe împovărate, vedem îndoiala şi slăbiciunea personajelor atunci când sunt puse în situaţia de a alege. Fiecare om este important, iar deciziile lui nu rămân niciodată fără consecinţe. Sunt pagini de scriitură însufleţită, de o remarcabilă forţă artistică. Este forţa trăirilor autentice, care nu pot lăsa pe nimeni indiferent.


  • img-book

    Alexis este un cvadragenar care, demult, visa să echivaleze cele 20000 de zile ale unei existenţe cu tot atâtea femei iubite. Acum, confruntat cu realitatea tristă şi mediocră a vieţii sale şi încercat chiar de ideea sinuciderii, caută o ultimă şi disperată scăpare în desfătările propuse de vasul de croazieră Queen of the Baltic. Dar paradisul sexual plutitor va putea să‑i deschidă o nouă cale acestui „cerşetor de dragoste“? Al doilea roman publicat de Andreï Makine sub pseudonimul Gabriel Osmonde trasează necruţător un portret al bărbatului contemporan, „mai mediu ca oricând“.

    În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20000 de femei din viaţa unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) şi Alternaştere (toate traduse la Editura Univers), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul şi subversivitatea scriiturii, cât şi prin misterul identităţii autorului. Câştigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public şi de critică pentru cărţile apărute sub numele său. Şi totuşi, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“.


  • img-book

    Cei care se întorc spune o poveste dulce-amăruie despre pierderea celor dragi, despre regăsire, despre împăcarea cu viața și cu moartea. Ce e de făcut când la ușă bate băiețelul pe care l-ai crezut mort decenii în șir și este la fel de mic și de adorabil ca altădată, deși tu ai îmbătrânit între timp? L-ai primi în casă și în inimă sau ai fi îngrozit și l-ai alunga? Este dilema cu care se confruntă mai întâi locuitorii din orășelul Arcadia din statul american Carolina de Nord, scena principală a romanului. Unii dintre ei cedează nervos, alții devin agresivi, iar alții văd o șansă nesperată în regăsirea celor pe care i-au iubit. Deși fantastică, povestea celor care se întorc este și povestea celor care rămân. Sau mai ales a lor.