Studii (5)
  • img-book

    „Filosofia lui nu nu este din punct de vedere psihologic un negativism, ea nu conduce, faţă de natură, la un nihilism. Din contră, ea purcede, în noi şi în afara noastră, de la o activitate constructivă. Ea pretinde că spiritul care lucrează este un factor de evoluţie. A gândi bine realul înseamnă a profita de ambiguităţile lui pentru a alerta gândirea.“(Gaston Bachelard)


  • img-book

    Gaston Bachelard, unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX, înţeleptul retras din faţa deşertăciunilor lumii pentru a se apleca asupra misterelor elementelor esenţiale – focul, apa, pământul şi aerul – celebrează în aceste texte scrise între 1939 şi 1962 dificila sinteză dintre imaginaţie şi reflecţie.


  • img-book

    Imaginarul nu este definit de Burgos ca fiind ceva stabil, ci ca o intalnire, o rascruce; este vorba de intalnirea dintre pulsiunile interioare ale creatorului si presiunile exterioare ale mediului. La aceasta se adauga intalnirea dintre imaginarul creatorului si cel al receptorului care vine catre un text, catre o opera, cu pulsiunile si presiunile sale. Pe acest fundament teoretic isi cladeste Burgos lectura pe care o face imaginarului poetic sau pictural la Baudelaire, Apollinaire, Michaux, Klee, Delaunay, la care se adauga o schita de analiza a imaginarului teatral atat cat este el reprezentat in piesele de o factura cu totul speciala ale lui Kandinski.


  • img-book

    Religia şi trupul îşi propune, în primul rând, să aducă în centrul atenţiei sensurile distinctive şi atât de puţin cunoscute pe care diversele tradiţii religioase le acordă “trupului”, urmărind astfel o mai puternică sensibilizare a conştiinţelor faţă de unele teorii şi dezbateri generate de acest subiect.


  • img-book

    Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de literatură comparată care are în vedere ca termen de referinţă deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut şi începutul noului secol. Caracterul fluid al noţiunii face din comparatism o mitologie plurală atâta vreme cât lipseşte o teorie general unificatoare. Imposibilitatea de a-i legitima pe deplin obiectul, indeterminat şi imprecis, l-a făcut pe Charles Bernheimer să definească literatura comparată drept o „ştiinţă anxiogenică“. Este literatura comparată o disciplină autonomă sau, dimpotrivă, una anexată studiilor culturale care nu dispun de o justificare teoretică? Direct sau indirect, cartea lui Vasile Voia, profesor la Facultatea de Litere a Universității Babeş-Bolyai, a luat forma unui discurs polemic.

    Comparatismul modern maximalist, renunţând la rigorile anacronice ale comparatismului francez, până la a uita de text ca obiect estetic, a devenit domeniul predilect al tuturor diletantismelor şi formelor estetice în care dispare orice rigoare. Vasile Voia se situează principial de partea poziţiei ferme exprimate de Adrian Marino, în descendenţa lui René Wellek şi René Etiemble, a profesorilor de la Yale, Harold Bloom şi Peter Brooks, care au militat pentru menţinerea canonului tradiţional occidental şi a esteticului ca valoare primordială a operei literare.