Serii de autor (46)
  • img-book

    După succesul avut cu Lumea Sofiei, Jostein Gaarder continuă poveştile pline de întrebări şi enigme. La 15 ani, Georg află că, printr-o scrisoare, tatăl său îi lăsase moştenire o serie de întrebări la care să caute răspunsul şi un mister cu totul neobişnuit pe care băiatul va trebui să-l rezolve. Ceea ce întâi apare ca o datorie pentru părintele de care abia îşi aminteşte, devine pentru Georg o adevărată obsesie, concentrându-şi toate eforturile pentru a o descoperi pe enigmatica fată cu portocale. Citind scrisoarea lăsată de tatăl său, băiatul află o extraordinară poveste de dragoste, capabilă să învingă fricile vieţii şi inevitabilitatea morţii; emoţia trecutului ce transpare prin manuscrisul moştenit se transformă într-o meditaţie asupra sensurilor existenţei. Principala întrebare la care Georg trebuie să răspundă este dacă viaţa, fiind atât de scurtă, mai merită trăită. Parcurgând până la capăt povestea fetei cu portocale, băiatul va putea să găsească răspunsul şi va afla, împreună cu cititorul lui Gaarder, care este  condiţia necesară şi suficientă pentru ca viaţa să fie cel mai frumos lucru din lume.


  • img-book

    Într-o succesiune de oglinzi creatoare de iluzii nesfârşite, Sofia, protagonista celui mai cunoscut roman al norvegianului Jostein Gaarder, îi este povestită, treptat, întreaga filosofie a culturii occientale. Dacă filosofia sau literatura însăşi este pretextul acestei cărţi cititorul va afla pe cont propriu. El va face cunoștință, încă de la început, cu amestecul dintre fantezie şi marile întrebări ale omenirii. Pentru că nu găsise în biblioteci sau librării nicio carte în care tinerilor să li se ofere o formă accesibilă a marilor idei, scriitorul norvegian pune în scenă o poveste şi imaginează un personaj inventiv şi curios. Jocurile duble sunt specialitatea lui Gaarder: Sofia va fi pusă în oglindă de Hilde, destinatara reală a cursurilor, profesorii îşi vor schimba identităţile, iar întrebările nu vor putea primi niciodată răspunsuri unice. Aventura cunoaşterii va începe de la filosofii greci, va trece prin zorii creştinismului, prin medievalitatea europeană, va ajunge la Renaştere, Iluminism, Romantism şi până la sistemele de gândire ale secolului al XX-lea. Fără a fi o simplă carte de popularizare, Lumea Sofiei  este o introducere în filosofia occidentală, deschizând apetitul cititorului pentru cunoaştere şi meditaţie asupra întrebărilor esenţiale. Căci, aşa cum Hilde e Sofie, aceasta nu e nimeni altcineva decât imaginea cititorului însuşi.


  • img-book

    Odată cu întoarcerea sa în Rusia după cei douăzeci de ani petrecuţi în exil, Soljeniţîn scrie, în perioada 1993‑1998, o serie de „povestiri în două părţi“, echilibrate şi atent şlefuite, cele două părţi ale fiecărui text fiind unite printr‑o temă comună. Sunt marile teme ale literaturii lui Soljeniţîn: opţiunea morală, problema responsabilităţii, compromisul… Personajele sunt plasate în diverse perioade ale epocii sovietice (începând din anii ’20‑’30, trecând prin cel de‑al Doilea Război Mondial şi ajungând până în anii ’90), însă nu de vreo „demascare“ a realităţilor sovietice este vorba, ci de o privire atentă asupra omului ca individualitate. Suntem martori la ascensiuni şi decăderi, descoperim conştiinţe împovărate, vedem îndoiala şi slăbiciunea personajelor atunci când sunt puse în situaţia de a alege. Fiecare om este important, iar deciziile lui nu rămân niciodată fără consecinţe. Sunt pagini de scriitură însufleţită, de o remarcabilă forţă artistică. Este forţa trăirilor autentice, care nu pot lăsa pe nimeni indiferent.


  • img-book

    Romanul 2666 este scris în ultimii trei ani ai lui Bolaño, într‑o cursă contra cronometru cu moartea. Alcătuit din cinci părţi pe care autorul, într‑o încercare de a asigura viitorul financiar al copiilor săi, le intenţiona publicate drept cinci romane separate, 2666 a apărut totuşi drept o singură carte, valoarea literară a ansamblului fiind mult prea mare pentru a fi divizat din raţiuni comerciale. Toate cele cinci părţi contribuie la configurarea unui spaţiu în care crima şi literatura sunt două feţe ale aceluiaşi mister. Oraşul Santa Teresa din deşertul Sonora, la graniţa Mexicului cu SUA, este scena unor crime în serie împotriva femeilor, dar şi destinaţia finală a celui mai important scriitor german al secolului trecut, Benno von Archimboldi (personaj fictiv).

    În Chile a câştigat Premiul Altazor în 2005.

    În SUA a câştigat National Book Critics Circle Award în 2009 (premiu acordat postum).

     „Trebuie să asculţi ce spun femeile. […] Nimeni nu dă atenţie acestor asasinate, dar în ele se ascunde secretul lumii.“


    2666 de Roberto Bolaño 149,99 lei
  • img-book

    Cecilie, o fetiţă bolnavă de cancer, în  ceea ce poate fi ultima sa seară de Crăciun, are o întâlnire neobişnuită, care-i schimbă cu totul perceţia despre viaţă şi moarte. Îngerul Ariel îi explică lui Cecilie tainele lumii nevăzute, iar fata îi satisface curiozităţile despre universul uman.


  • img-book

    Ca şi Borges, care ştia că o naraţiune de orice fel devine cu atât mai interesantă cu cât este mai misterioasă, Marías scrie despre crimă, sinucideri, chiar şi despre fantome în volumul Când eram muritor. Enigmatice, adesea eliptice, cu personaje dintre cele mai ciudate, de la naratorul-fantomă din povestirea care dă titlul volumului până la asasinul din Binoclul spart sau viitoarea actriţă în filme porno din Mai puţine scrupule, cele douăsprezece povestiri cu finaluri neaşteptate sunt incursiuni în nişte destine sfărâmate sau deraiate de pasiuni bruşte, de orbire, de nefericire sau depresie, istorisite de un narator care pare a sta în afara orbitelor acestor existenţe.


  • img-book

    Arhipelagul Gulag este cartea care a deschis ochii Occidentului asupra ororilor totalitarismului sovietic, aducând la lumină experienţele subumane din lagărele de „reeducare“ prin muncă din URSS. Devenită foarte repede o adevărată biblie a disidenţilor din fostul bloc sovietic, Arhipelagul Gulag este o „încercare de investigaţie literară“ a anilor pe care Alexandr Soljeniţîn i-a petrecut în lagărele groazei, după ce a avut curajul să critice politica lui Stalin.


  • img-book

    Doctorul Beru e adeptul unor tratamente moştenite din familie: varză cu cârnaţi împotriva ulcerului, vizita la bordel împotriva senilităţii şi, mai ales, râs pe săturate pentru o viaţă sănătoasă.

    Iar fandacsia se vindecă, de cele mai multe ori, cu găinaţ de porumbel – suferinzii de această cumplită boală să se ungă din belşug pe unde‑i doare! Între timp, comisarul San‑Antonio are o durere în spate care i se trage, pe de o parte, de la un cuţit cam infect, pe de altă parte, de la indiferenţa lui, de o rară fervoare, pentru capetele seci care‑l agasează. Dar, cum ultima e un recunoscut remediu natural pentru ură şi protejează bila, somnul şi sentimentul de superioritate, are şanse mari să‑i treacă.

    Sănătate curată şi pentru pacienţii lui Beru şi pentru cititorii lui San‑Antonio!


  • img-book

    Reîntâlnirea întâmplătoare dintre doi bărbaţi de vârstă mijlocie, după mai bine de treizeci de ani, declanşează un vârtej de amintiri despre prietenia care‑i legase în copilărie şi adolescenţă, dar şi despre traumele ale căror efecte nu încetează să se manifeste în viaţa lor de adulţi, totul în de acum binecunoscutul stil evocator al lui Per Petterson.
    „O alchimie emoţională fără cusur se desprinde din pagini, care la rândul lor îi lărgesc cititorului înţelegerea condiţiei umane. Este în egală măsură inconfortabil, palpitant şi memorabil.“ San Francisco Chronicle


    Refuz de Per Petterson 27,90 lei
  • img-book

    Amuleta, roman publicat în 1999, reia câteva dintre personajele din Detectivii sălbatici, printre ele Ulises Lima și Arturo Belano, dar mai ales Auxilio Lacouture, poeta uruguayană care devine „mama poeziei mexicane“. Auxilio (numele ei înseamnă ajutor în spaniolă) se numără printre cele mai puternice personaje ale lui Bolaño, iar Amuleta este nodul în care se întâlnesc firele majore ale unei opere literare de geniu. Amuleta conține singura mențiune cunoscută la anul 2666, care a devenit titlul romanului amplu publicat postum. Auxilio este singura persoană care a scăpat arestărilor de la Universitatea Națională Autonomă a Mexicului în septembrie 1968, ascunsă într‑o toaletă în care a rămas aproape două săptămâni, fără hrană. În 1968 mulți studenți mexicani și‑au găsit moartea în confruntările cu forțele guvernamentale, inclusiv în masacrul de la Tlatelolco, pe 2 octombrie. Vocea lui Auxilio este cea prin care auzim cântecul tinerilor poeți înaintând spre moarte.


    Amuleta de Roberto Bolaño 15,90 lei
  • img-book

    Cu puțin timp înainte de Crăciun, Joakim primește de la un librar un calendar advent, cu 24 de ușite închise. Așa începe povestea călătoriei în timp până la descoperirea misterului de Crăciun. În fiecare zi a lunii decembrie, până în Ajun, băiețelul deschide câte o ușă și găsesește câte un desen și o scrisoare, din care reconstituie povestea unei fetițe care, cu ceva timp în urmă plecase într-o călătorie miraculoasă până la peștera din Bethleem, pentru a lua parte la Nașterea lui Iisus. Farmecul acestei povești care se dezvăluie pe măsură ce sărbătoarea se apropie îi cuprinde pe Joakim și pe părinții lui, care vor participa nerăbdători la dezlegarea enigmelor. Alături de Elisabet, băiețelul ajunge în Copenhaga anului 1648, în Bizanțul marii Schisme, în Mira și Damasc, până la locul unde steaua magilor se oprise. Din galeria personajelor întâlnite de cei doi nu lipsesc figurile mitice – păstori, îngeri, Moș Crăciun, recompunând, la fiecare pagină emoția specifică sărbătorii. Istoria îndepărtată și recentă, ficțiunea și jocul cu intrigi și personaje, tainele Nașterii se întrepătrund într-un roman care, în buna tradiție a lui Jostein Gaarder, devine o lectură plăcută și incitantă pentru cititori indiferent de vârstă.


  • img-book

    Pentru Hans Thomas, un băiat de doisprezece ani care pleacă împreună cu tatăl lui la Atena, în căutarea mamei sale “rătăcite în lumea modei”. Un personaj enigmatic îi dăruieşte pe drum o lupă, apoi băiatul primeşte o carte minusculă în care citeşte o poveste având similitudini bizare cu detalii din propria-i viaţă. Misterul cărţilor de joc esteo poveste în interiorul altei poveşti, un joc la graniţa între realitate şi fantezie demn de Lewis Carroll.


  • img-book

    Blues pentru o pisică neagră este o colecție de povesitiri în care Boris Vian își mărturisește pe spații mici pasiunea pentru firescul răsturnat cu susul în jos și pentru jocurile infinite cu limbajul și literatura. Pe fondul celui de-al doilea Război Mondial, lumea a luat-o razna, dar toate personajele se luptă pentru a salva aparențele. Protagoniștii sunt dintre cei mai ciudați, iar acțiunile lor în acord cu lumea în răspăr. Pescari de timbre, sculptori de pietre de morminte, motani-negri-vorbitori-englezi iubitori de băuturi fine sunt reprezentativi pentru stilul lui Boris Vian.


  • img-book

    Romanul cel mai celebru al lui Javier Marías: o întâlnire de dragoste ratată, moartea misterioasă a unei femei chiar în braţele naratorului, fără un motiv aparent şi pe neaşteptate, căutarea unui sens al acestei enigme se desfăşoară pe parcursul a peste trei sute de pagini năucitoare, pline de suspans şi de imprevizibil, într‑o carte în care, la fiecare rând, cititorul simte forţa uriaşă a destinului.„Este o carte într‑adevăr neobişnuită a unui scriitor neobişnuit, extraordinară… Ar trebui să fim fericiţi că asemenea cărţi există“.Literarisches Quartet


  • img-book

    Când lumea pare a se nărui în jurul lui Arvid – un divorț iminent, diagnosticarea unei maladii grave a mamei lui, situaţia politică a lumii –, amintirile sunt cele care‑l ajută să găsească un sens în inexplicabil și să nu se scufunde definitiv. Un roman despre nostalgie, singurătate,
    despre relații de familie complicate și despre necruțătoarea trecere a timpului. „Petterson, într‑un scris fără pretenții, dar cu o abilitate extraordinară, face ca statul pe marginea acestui abis personal și mut să pară eroic. Există o calitate pe care o pot numi doar farmec, sau ceva asemănător farmecului, în sensibilitatea esențialmente întunecată și singuratică a autorului. Arvid nu e un personaj special. Nu e nici fiul favorit, nici oaia neagră a familiei, ci copilul mijlociu universal,
    care tot timpul e trecut cu vederea. Și totuși, Arvid exercită un fel de atracție gravitațională asupra cititorului, păstrându‑și echilibrul în situația plină de contradicții, lipsită de dragoste în care s‑a trezit pe neașteptate. Poate că nu pare a fi mare lucru, dar e chiar foarte mult.“
    Stacey D’Erasmo, New York Times Book Review


  • img-book

    ropriul trup te trimite in anticamera mortii. Cum poti fi mai tare decat tine insuti? Cum sa nu te lasi invins de cei care te condamnă nevinovat la moarte civila? In Pavilionul cancerosilor, singurul care incearca să gasească raspuns acestor intrebari e Oleg, protagonistul romanului. Deportat intr‑un lagar de concentrare, ca si Soljeniţin insusi in anii ’50, si bolnav de cancer Oleg crede cu toată fiinta lui că in om exista o putere ascunsa de a iesi invingator din toate incercarile la care e supus. Singura conditie e să nu te indoiesti nicio clipa de aceasta forta si sa o ajuti, cu libertatea gandului, sa iasa la iveala atunci cand totul pare pierdut.

    Romanul unui miracol, Pavilionul cancerosilora avut nevoie de mult noroc pentru a putea aparea. Manuscrisul a ajuns clandestin in Occident, in ciuda supravegherii stricte la care era supus autorul. După publicare, cartea n-a căzut victimă conspiraţiei tăcerii intelectualităţii franceze promoscovite, care a anihilat alte mărturii despre lagărele de concentrare sovietice. Juriul Academiei Suedeze i-a acordat lui Soljeniţin Premiul Nobel cu o neobişnuită promptitudine, atrăgand atenţia intregii lumi asupra zguduitoarei sale depoziţii.


  • img-book

    La o petrecere dată în casa unui mare editor parizian, oaspeţii cad pe jos ca muştele, seceraţi de un whisky scoţian amestecat cu heroină. Atunci, San‐Antonio trebuie să urmărească licoarea vinovată la sursă, în Țara Scârţarilor, într‐un castel bântuit de false fantome care‐i pun nervii la grea încercare. Împreună cu Enormitatea sa Bérurier, despre care aflăm că pescuieşte ca nimeni altul (nu numai peşti, ci şi cutii pline de droguri şi, la un moment dat, un monstru preistoric), San‐Antonio porneşte o anchetă care e cât pe ce să‐l transforme într‐o lipie scoţiană, îi aduce în pat o blondă frumoasă care nu‐i deloc atât de nevinovată pe cât pare şi‐l face să descopere că un cadavru se păstrează în whisky la fel de bine ca în formol.


  • img-book

    Punând în paralel poveştile efervescente pe care le au de spus un pictor italian renascentist şi o adolescentă modernă, această carte explorează iubirea, arta şi domeniul posibilităţii cu o extraordinară prospeţime, ceea ce i‑a adus o nominalizare pe lista finaliştilor la premiul Man Booker şi premiul Goldsmith pentru originalitate.“

    The Guardian

    „Suferinţa doliului este întipărită în vieţile celor două eroine orfane de mamă ale lui Smith, dar, în ciuda înverşunatei lipse de sentimentalism şi a seriozităţii profunde a întrebărilor pe care le pune, romanul Cum să fii şi una, şi alta e plin de entuziasm nu numai faţă de limbaj, literatură şi puterea transformatoare a artei, ci şi faţă de încurcatele dileme ale unei vieţi de om, când ai vrea să fii mai multe deodată, nu doar să te încadrezi într‑o singură categorie de persoane. Dorinţa de a nu fi nici aşa, nici altfel deschide posibilităţi care înseamnă că te poţi strădui mereu, pentru totdeauna, să fii şi una, şi alta. Cu mare subtilitate şi inventivitate, Smith continuă să extindă graniţele romanului.“

    The Telegraph

     

    „Nu există nici o îndoială că Smith e de o îndrăzneală ameţitoare. Eşti luat pe sus de forţa inovatoare a romanului până când ajungi, cu respiraţia tăiată, la ultima pagină.“

    The Observer

     

    „Acei scriitori care fac predicţii apocaliptice despre moartea romanului ar trebui să citească romanul re‑inventat al lui Smith şi să observe cu atenţie câtă viaţă cuprinde.“

    The Independent


  • img-book

    Castelul din Pirinei, este o poveste de dragoste desfăşurată ca un roman epistolar între un bărbat şi o femeie, Solrun şi Steinn, care se revăd în mod neaşteptat după treizeci de ani de la despărţirea lor. Obsedată de întrebări metafizice şi de angoasa dispariţiei din această lume, tânăra Solrun caută răspunsul la întrebarea pe care specia umană şi l-a pus încă din copilăria sa: există viaţă după moarte? O întâmplare enigmatică şi inexplicabilă raţional, care altcuiva i-ar fi zdruncinat definitiv mintea, este miracolul care îi aduce lui Solrun răspunsul şi împăcarea cu sine însăşi. Până la deznodământul surprinzător din final, în care se dovedeşte că, mai ales în dragoste, nimic nu este mai greşit decât să cauţi cu orice preţ să demonstrezi că ai dreptate.


  • img-book

    Într-un tren care duce la Veneţia, un bărbat îşi priveşte tovarăşii de compartiment, un ciudat triunghi format din doi bărbaţi şi o femeie, cu o curiozitate care pare a anticipa faptul că destinele acestora se vor intersecta cu al său. Frumoasa femeie adormită, cu faţa acoperită de plete lungi, va deveni obsesia protagonistului, unul dintre bărbaţi va muri, celălalt îşi va recăpăta libertatea. Viaţa de artist a naratorului, trăită în hoteluri luxoase, o viaţă de repetiţii şi de concerte, îi conferă o detaşare fantomatică de evenimentele povestite, în care el însuşi are un rol principal dramatic şi, în cele din urmă, tragic cel puţin pentru unul dintre personaje. Acest roman fascinant şi ciudat al lui Javier Marías, anunţat de The New York Times Book Review drept „uimitor“ a fost tradus în peste treizeci şi cinci de limbi şi a fost vândut mai mult de cinci milioane de exemplare.


  • img-book

    Naratorul din Următoarea poveste se trezeşte într-o dimineaţă, în mod inexplicabil, într-o cameră de hotel din Lisabona care i se pare familiară: este aceeaşi încăpere în care se aflase cu douăzeci de ani în urmă, pentru o aventură cu iubita lui de atunci. Călătoria aceasta este de fapt o plonjare în apele întunecate ale inconştientului: poate că Nooteboom ne sugerează, în ultimele pagini ale cărţii sale, că întreaga poveste acoperă ultimele câteva secunde din viaţa personajului său


  • img-book

    Faţa întunecată a timpului este, după expresia autorului, „un fals roman“, care are ca pretext cu o relatare despre efectele ficţiunii – apariţia volumului Romanul Oxfordului şi impactul său neverosimil, uneori comic, alteori straniu, asupra lumii universitarilor din Oxford, lumea descrisă în carte.Faţa întunecată a timpului vădeşte o sensibilitate acută în explorarea unui tărâm plin de umbre al experienţei umane, acolo unde cuvintele nu prea ajung… este o culme a carierei literare de până acum a autorului.“ Salman Rushdie „În cea mai bună manieră a lui Borges, acest hibrid literar al lui Marias este luxuriant şi misterios“. The Hudson Review


  • img-book

    Ritualuri este o poveste enigmatică despre destinul a trei bărbaţi: o carte a cuvintelor şi a ritualurilor atât de necesare omului, acest „mamifer trist, care se piaptănă”Inni Wintrop, un personaj straniu, de o luciditate dureroasă, este legătura între Arnold Taads şi Philip Taads, tată şi fiu, înstrăinaţi unul de altul, dar pe care îi uneşte aceeaşi soarta. Ritualuri este o poveste enigmatică despre destinul a trei bărbaţi: o carte a cuvintelor şi a ritualurilor atât de necesare omului, acest „mamifer trist, care se piaptănă””Cred cu tărie că Ritualuri este cel mai bun roman al lui Cees Nooteboom, şi, într-un anumit sens, este centrul întregii sale opere.” – Arnold Heumakers, de Volkskrant
    „Tonul provocator cu care acest roman răspunde viziunii apocaliptice este de o originalitate fără precedent.“ – Frankfurter Allgemeine Zeitung despre Ritualuri„Toată opera sa denotă o erudiţie şi o stăpânire perfectă a limbajului, însuşiri pe care în America nu le vom găsi decât la Nabokov şi Guy Davenport.“ – Robert Buckeye, Review of Contemporary Fiction


    Ritualuri de Cees Nooteboom 19,90 lei
  • img-book

    Miles ia cina la nişte oameni pe care nu‑i cunoaşte, invitat de un amic. Înainte de desert, se ridică de la masă, se duce la etaj şi se încuie în camera de oaspeţi. Refuză să mai iasă de acolo. Refuză să scoată vreun cuvânt. Gazdele sunt înnebunite, dar nu‑l pot da afară. Vestea se întinde în toată ţara, transformându‑se într‑un adevărat fenomen social şi mediatic. Printre personajele implicate în povestea lui Miles, se numără o femeie între două vârste, aflată într‑un moment de răscruce al vieţii şi al carierei ei, un bărbat trecut de prima tinereţe, afectat de pierderea partenerului de viaţă, o octogenară pe care familia vrea s‑o interneze împotriva voinței ei într‑un cămin de bătrâni şi o fetiţă deșteptissimă de nouă ani, a cărei inteligenţă precoce îi atrage antipatia colegilor şi a profesorilor. Triumful cel mare al cărţii e în slalomul înnebunitor printre jocurile de cuvinte, care transformă Era să fiu eu într‑o palpitantă cursă printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte în dezamorsarea bombelor de limbaj. Deşi absent în cea mai mare parte a romanului, Miles marchează vieţile celor din jur. În acelaşi timp ne deschide ochii către o realitate incomodă, una din care fiecare dintre noi şi‑ar putea dori să evadeze, la un moment dat. Ţi s‑ar putea întâmpla şi ţie.


    Era să fiu eu de Ali Smith 33,90 lei
  • img-book

    Spuma zilelor, publicată în 1947, este romanul care l-a făcut celebru pe Boris Vian, “copilul teribil” al literaturii franceze. Prima ediţie în România a “celui mai sfâşietor roman de dragoste din literatura contemporană” după afirmaţia lui Raymond Queneau, a fost publicată de Univers în 1969. După mai mult de patruzeci de ani, apare o ediţie a romanului într-o nouă traducere. Este o poveste, scrie autorul, “ în întregime adevărată, din moment ce am inventat-o de la un cap la altul” despre dragostea a două personaje, Colin si Chloe. Frumoasei Chloe, o creatură la fel de frumoasă precum piesa muzicală cu acelaşi nume interpretată de Duke Ellington, îi creşte în plămân un nufăr uriaş care o sufocă. Apartamentul lui Colin, în care locuieşte cuplul, se strâmtează şi lucrurile dinăuntru se degradează şi se descompun într-un ritm accelerat, metaforă a maladiei, a sărăciei sau a depresiei care le însoţeşte. Obiectele au o viaţă proprie şi se comportă conform unor legi stranii sau unei logici întâlnite doar în vise. Nici măcar personaje principale nu există cu adevărat în această scriere atât de nonconformistă a lui Vian: Colin şi Chloe au în roman o greutate egală cu a şoricelului gri vorbitor, care la sfârşit se sinucide de durere. Îi întâlnim aici pe Jean-Sol Partre şi pe ducesa de Bovouard cu cortegiul lor de fanatici şi colecţionarii maniaci ai operelor lor, citim despre o sonerie care se desprinde din uşă ca să-şi anunţe stăpânul că a venit cineva în vizită, despre tavane care coboară, ferestre care se întunecă şi se zidesc cu ciudate excrescenţe minerale, despre un pianococktail, o invenţie cu clape de pian care produce cockteiluri cu gustul şi aroma piesei muzicale cântate. Lumea imaginată de Vian pare a fi acea “lume pe dos” a scrierilor vechi: muncitorii câştigă mai mult decât inginerii în subordinea cărora sunt, un doctor în filosofie şi matematici este considerat a fi mai prejos decât bucătarul său, hoţii care vin să fure din Trezorerie sunt “oameni cu tabieturi” şi le place să fure doar la anumite ore.


    Spuma zilelor de Boris Vian 19,90 lei
  • img-book

    De data asta, San‑Antonio e cât pe ce să fondeze o nouă religie, după ce tocmai a descoperit hiba cea mare a religiilor existente: Paradisul promis e cam perimat. Cu o renovare serioasă, ar deveni din nou aţâţător şi irezistibil, credincioșii s‑ar buluci, ar fi bătaie pe rezervări. De asta ar avea nevoie religia pentru o revitalizare serioasă: de un Paradis cu tot confortul, ca un hotel de cinci stele, unde îngerii, în loc să lălăie acompaniaţi de harpe şi lăute, s‑ar ocupa eficient şi discret de room‑service.

    Dar n‑are el timp s‑o facă pe profetul, fiindcă abia pridideşte cu treburile. Abia o salvează pe fiica unui multimiliardar de răpitori şi, o clipă mai târziu, dă peste un cadavru pe fundul mării. Cum seduce o frumoasă ultrabogată, o şi prinde cu minciuna şi cu crima în poşetă. Nici n‑apucă bine să‑i cunoască pe regii, prinţii, bogătaşii, decoraţii şi vedetele de la petrecerea secolului, că se şi pomeneşte printre ei cu grasul de Bérurier, care i‑a tras clapa şi i‑a furat invitaţia.

    Şi‑aşa, din asasin în asasin, din femeie fatală în femeie fatală, din aventură în aventură, se lămureşte San‑Antonio că paradisul de pe insula din Pacific care l‑ar fi inspirat să reformeze întreaga religie nu e chiar atât de paradisiac, ba e mai degrabă varianta de lux a infernului.


  • img-book

    Într‑o localitate din Franța al cărei primar este rudă cu Bérurier se petrece un fenomen misterios: natalitatea tinde spre zero. San‑Antonio află din presă că același lucru se întâmplă într‑o localitate de la periferia Londrei, Swell‑the‑Children. Mai mult, au loc două crime care par a nu avea nici un mobil. Cu toate protestele lui, Bérurier trebuie să‑și ia adio de la vacanța idilică la ferma primarului și să plece în Anglia împreună cu San‑Antonio și puștoaica Marie‑Marie, care se ține scai de capul lor. Când San‑Antonio este închis și judecat de un tribunal fantomatic pentru o crimă închipuită, Béru și fetița îi pun la cale evadarea, iar aventurile nu se termină aici: de fapt, de‑abia încep.

    O serie cu 175 de titluri vândute în două sute de milioane de exemplare, un castel cumpărat din drepturile de autor și vândut pentru a plăti răscumpărarea fiicei sale răpite – Frédéric Dard e o figură la fel de senzațională ca și personajul lui, iar cărțile San‑Antonio sunt o lectură de care ar fi păcat să te lipseşti.


  • img-book

    Dacă încă nu aţi aflat la ce foloseşte o linie de metrou care nu duce nicăieri, dacă sunteţi curioşi să ştiţi de ce unii oameni îşi devoreaza soacrele în ziua nunţii lor de argint şi în ce constă deosebirea fundamentală dintre englezi şi francezi, e timpul să călătoriţi pe insula Miserupe din Arhipelagul Mitocanilor. Împreună cu San‑Antonio şi Berurier, aflaţi de data asta în înalta societate a miniştrilor şi a siniştrilor, a unui vraci şi a unei regine de dimensiuni apocaliptice care‑l face pe Enormul să pară un bărbat subţire. Iar dacă vi se pare că intriga acestui roman e prea ingenioasă, răsturnările de situaţie prea neaşteptate, comisarul prea simpatic, iar limbajul lui Berurier de un comic delirant, nu puteţi învinui pe nimeni – doar tineţi i în mână o carte de San‑Antonio.


  • img-book

    Ați auzit de statul Khalaab‐al‐Amouk? 

    Fiți pe pace, nici San‐Antonio nu auzise înainte de noua lui misiune. Cu atât mai puțin fidelul său Bérurier, totuși un fin cunoscător al atâtor lucruri, precum soiurile franceze de brânză și deloc elegantele lovituri pugilistice, împărțite cu mărinimie, și unele, și celelalte, băștinașilor (khalaabagii, pe numele lor). Imaginea Enormităţii Sale Béru călare pe cămilă, străbătând deșertul, îl va face de rușine pe Don Quijote. Ținta le este palatul emirului Obolan, care nu‐i ascunde numai pe cei doi agenți francezi care trebuie eliberați, ci și un ațâțător harem, în care, după cum lesne puteți bănui, glorioșii salvatori vor fi ispitiți să dea iama. Cum, vai, nu‐i puteți urma în desfătările sexuale, vă rămân, deloc de lepădat, cele textuale.


  • img-book

    Ştiţi care e pluralul corect – şacali sau şacai? Nu?

    Vă răspunde Enormitatea Sa Bérurier: e un substantiv care apare numai la singular, pentru că şacalul este o pasăre care trăieşte singuratică. Dacă nu sunteţi mulţumiţi de răspuns şi vreţi să aflaţi de unde izvorăşte Guatemala sau ce culoare avea calul alb al lui Henric al IV-lea, dacă sunteţi nedumeriţi aflând că 3 ori 8 fac 22, citiţi în continuare.

    Când  într-o comună de lângă Lyon dispare fără urmă un băieţel, Bérurier ajunge învăţător la şcoala de loaze, iar San-Antonio pe urmele unor interlopi care se ţin de partuze. Nu după mult timp, totul se accelerează, crimele se înmulţesc, iar în jurul fermecătorului comisar începe să danseze sarabanda răposaţilor.