Romanul secolului XX (21)
  • img-book

    Tarjei Vesaas  este considerat unul dintre cei mai mari scriitori norvegieni ai secolului XX, a figurat de trei ori pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură. Tarjei Vesaas a devenit cunoscut pe plan internațional la mijlocul anilor ’60, când Palatul de gheață a fost tradus în engleză, apoi în multe alte limbi.

    Unn, o fetiță de unsprezece ani singuratică și introvertită, are un secret întunecat pe care ar vrea să i‑l împărtășească lui Siss, noua ei prietenă, dar ceva nenumit o împiedică să vorbească. A doua zi va merge să vadă Palatul, o structură de gheață formată de apa unei cascade, pentru a nu se mai întoarce niciodată.

     


  • img-book

    Jorge Amado (1912 – 2001) este cel mai renumit scriitor brazilian aparţinând şcolii moderniste. A debutat la vârsta de optsprezece ani cu romanul Ţara carnavalului. În acelaşi an s-a stabilit în Rio de Janeiro unde a făcut studii de Drept, dar nu a practicat niciodată profesia de avocat, dedicându-se în schimb scrisului. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără Gabriela (publicat în 1958 şi ecranizat într-un film de mare succes), Dona Flor şi cei doi soţi ai ei ( publicat în 1966 şi de asemenea adaptat pentru marele ecran), Păstorii nopţii (1964). Opera sa a fost tradusă în peste cincizeci de ţări, iar scriitorul a făcut parte din Academia de Litere Braziliană din 1961 până în anul morţii sale. Publicat în 1937, Căpitanii nisipurilor este povestea unui grup de copii fugiţi de acasă, abandonaţi sau fără părinţi, care se adăpostesc într-o veche magazie părăsită de pe plaja din Bahia. Lumea pestriţă a Bahiei, plină de locuitori cu sânge amestecat, ritualurile religiei afro-braziliene candomblé, enormele diferenţe sociale, contrastul între comportamentul aspru, uneori violent, şi fragilitatea copiilor vagabonzi: este lumea Căpitanilor nisipului, o carte care la vremea ei a fost considerată subversivă, cenzurată şi arsă în piaţa publică.


  • img-book

    „Câteva fotografii comentate puţin mai încolo de Michel sau de una dintre fostele mele bone mi‑au dezvăluit, printre adulţii îmbrăcaţi în costum deschis la culoare, o fetiţă umbrită de o uriaşă pălărie de paie, într‑o rochiţă lungă de broderie englezească, căreia i se umflă poalele şi riscă s‑o poarte departe, în larg. Băieţelul cu bucle lungi şi blonde poartă ţinuta de vară a marinarilor britanici, uniforma obligatorie a băieţilor la începutul secolului. Amândoi sunt prevăzuţi cu găletuşe, greble şi hârleţe. Cel mai mic dintre toţi trei ţine în mână o lopăţică; stând pe vine, sapă cu gravitate o groapă pe care nisipul o umple la loc. Acesta din urmă va muri tânăr, după o viaţă plină de frustrări, petrecută în mare parte prin sanatorii. Pe ceilalţi doi, dimpotrivă, îi aşteaptă o cale lungă. La sfârşitul drumului, privind pentru o clipă în urma lor, vor încerca să pună cap la cap cele câteva amintiri despre adulţii care le‑au dat viaţă, dar li se va întâmpla şi lor aceeaşi poveste ca tuturor fiilor şi fiicelor care se străduiesc să descifreze comportamentul părinţilor, ceva le va scăpa întotdeauna printre degete, ca nisipul, se va pierde în inexplicabil.“


  • img-book

    „Firele pânzei de păianjen în care suntem prinşi cu toţii sunt destul de subţiri: în duminica aceea de mai Michel‑Charles era cât pe ce să piardă, sau să fie cruţat de cei patruzeci de ani care îi mai rămăseseră de trăit. Totodată, cei trei copii ai săi şi descendenţii lor, printre care mă număr şi eu, au trecut foarte aproape pe lângă pericolul de a nu mai exista. Când mă gândesc că biela defectă a unui tren provocase un accident care fusese cât pe ce să nimicească aceste virtualităţi, când constat, pe de altă parte, puţinul rămas din cele mai multe dintre vieţile actualizate şi trăite, mi‑e greu să dau prea multă importanţă acestor accidente care ţin de hazard. Imaginea care‑mi rămâne din acest dezastru din vremea lui Ludovic‑Filip nu este, totuşi, decât aceea a unui băiat de douăzeci de ani repezindu‑se cu capul înainte printr‑o spărtură, orb şi sângerând – ca în ziua în care se născuse, purtând în testicule întreaga lui descendenţă.“Marguerite Yourcenar


  • img-book

    Marguerite Yourcenar îşi începe acest prim volum din trilogia Labirintul lumii cu povestirea unei naşteri: a sa. De aici pornesc întrebările. Cine a fost mama ei, moartă aproape imediat după naştere? Cine a fost tatăl ei? Ce mai poate afla, peste trecerea timpului, despre familiile părinţilor săi?Cronică a unor oameni şi a locurilor în care ei se succed precum straturile geologice, Pioase amintiri îmbină desăvârşit memorialistica şi arta romanescă, iar cititorul atent poate întrezări, în filigran, izvoarele romanelor care i-au adus celebritatea autoarei: Alexis, Piatra filozofalăsau Memoriile lui Hadrian.


  • img-book

    Zâmbetul etrusc a reuşit să facă dintr-o istorie simplă, universală – aceea a legăturii profunde care se formează între un bărbat în amurgul vieţii şi un copil foarte mic care îi va purta mai departe numele – un roman tulburător de emoţionant şi poetic, de neuitat.


  • img-book

    Oameni de porumb este romanul cel mai cunoscut şi în acelaşi timp cel mai ermetic al lui Miguel Ángel Asturias, în care cititorul pendulează necontenit între real şi magic, fascinat de sunete, de descrieri, de simboluri şi de metafore.Este povestea înfruntării crâncene dintre două lumi: pe de o parte, comunităţile indigene, păstrătoare ale culturii maya, cu miturile, legendele şi tradiţiile ancestrale; pe de altă parte, societatea modernă care le aduce acestor oameni doar un viitor nedesluşit şi dezumanizat. Realismul magic, care îşi va găsi mai târziu consacrarea prin autori ca Juan Rulfo şi Gabriel García Márquez, se desăvârşeşte la Asturias într-un limbaj suprarealist, încărcat de imagini memorabile.


  • img-book

    Un roman realist cu accente magice şi final oniric, în care se amestecă o poveste pasională – ce devine un triunghi amoros – cu viaţa cotidiană a oraşului Salvador. Ritmurile de samba, delicii culinare, rituri inchinate zeităţilor afro-braziliene, o moarte şi doliul sfâşietor care-i urmează, carnavalul: Dona Flor şi cei doi soţi ai ei, cea mai cunoscută carte a lui Jorge Amado, tradusă în peste cincizeci de limbi străine.


  • img-book

    O carte în care totul se face cu o pasiune şi o lăcomie care ating nebunia: dragostea, lupta pentru stăpânirea pămFemeie prin naștere și farmec, dar cu o atitudine demnă de un bărbat puternic, Bernarda Soledade este protagonista primului roman al lui Raimundo Carrero, scris pe când scriitorul brazilian avea doar 23 de ani. Povestea Bernardei Soledade se derulează pe două portative temporale, alternând evenimentele petrecute în prezent la ferma Puchinãnã și episoade din istoria fermei. Bernarda locuiește la Puchinãnã împreună cu sora sa, Inês, mama sa, Gabriela și tatăl său. Hotărâtă să extindă proprietățile fermei, Bernarda preia frâiele și cucerește fără ezitare terenurile din jur. Deranjați de comportamentul familiei Soledade, fermierii din jur organizează o răzbunare, iar cel care urma să ducă planul la îndeplinire este chiar unchiul protagonistei, Anrique. Are loc o crimă, dar și o răsturnare de situație, Anrique schimbând baricadele luptei. Povestea se complică tot mai tare, Inês și ea are legături cu adversarii familiei sale, dar acceptă să ducă până la capăt efectele deciziilor sale. Dorința de posesiune, fie că e vorba de pământ, de cai sau de bărbați este o constantă a Bernardei Soledade, care-și capătă o poreclă cum nu se poate mai potrivită: pantera din sertão.ântului, prinderea cailor sălbatici…


  • img-book

    În Războiul din Bom Fim, Joel şi banda de băieţi de pe strada lui poartă un război imaginar împotriva naziştilor; fratele lui, Nathan, cântă dumnezeieşte la vioară şi poate zbura deasupra cartierului; un alt copil înghite o pulbere insecticidă şi se transformă într-un gândac uriaş – poveste care, scrie cu ironie naratorul, a mai fost spusă de Kafka într-un fel uşor diferit. În acest roman, cele mai realiste şi mai banale scene şi dialoguri se combină cu stranietatea şi fantezia în realismul magic, într-o revoltă constantă împotriva “tiraniei normalităţii”, după expresia lui Moacyr Scliar.


  • img-book

    Încă de la începuturile lumii, a existat un triunghi amoros, iar acesta a dat naştere primei poveşti. Mişcarea pendulară, sau „istoria universală a adulterului“, este o incursiune ameţitoare în poveşti de dragoste în care intervine trădarea, figurată ca deplasare/pendulare a unuia dintre parteneri spre un al treilea din afara perechii. Ecourile borgesiene sunt evidente, cum de altfel şi mărturiseşte, ludic, Alberto Mussa, ca un semn făcut cu ochiul către cititor. „Mişcarea pendulară este cea mai uimitoare carte apărută în toamna acestui an.“ Isabelle Rüf, Le Temps


  • img-book

    Publicat în 1958, Gabriela este considerat prima capodoperă a lui Jorge Amado. Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste neobişnuită între două personaje venind din lumi foarte diferite: Nacid Saab, proprietarul bogat, de origine siriană, al unui bar din Ilhéus, şi Gabriela, o tânără mulatră în firea căreia se contopesc senzualitatea, simplitatea şi inocenţa. Dar nu este singura lectură a romanului, constituit ca o frescă a Braziliei în anii 1920, o descriere satirică a aspiraţiilor Americii Latine spre “modernitate” şi în acelaşi timp o celebrare a culturii populare braziliene şi a celor mai preţuite plăceri ale ei – mâncarea, dansul, dragostea şi râsul.


    Gabriela de Jorge Amado 44,90 lei
  • img-book

    După ce este redescoperit de un savant american câştigător de Nobel, uitatul scriitor Pedro Archanjo devine erou local al Bahiei şi încep cercetările despre cine a fost şi ce a făcut. Totul e bine până când se descoperă că a fost un metis iubitor de femei şi băutură, iar atunci se începe reinventarea sa.


  • img-book

    „Povestea din Greutatea umbrei este de un ascetism biblic: nu întâmplător, puţinele personaje principale – Abel, Sara, Judas – au nume biblice. Intriga, construită ca un triunghi – ce nu se poate numi amoros chiar dacă adună pasiuni primitive – este legată mai degrabă de soarta despre care vorbesc tragediile greceşti, decât de sentimentele umane dramatice, sfâşietoare, pe care le aduce în scenă. Este o poveste despre trădare şi ucidere, cu oameni drepţi şi cu oameni damnaţi – sau poate doar cu oameni inocenţi. Însă nu este doar atât. Din naraţiune au fost eliminate toate notaţiile cu privire la timp şi spaţiu, astfel încât nu există nimic din pitorescul care ar ajuta la plasarea personajelor şi a acţiunii într‑un loc şi un timp determinate (…).Greutatea umbrei este o carte născută cu dimensiunile unui roman clasic.“ Marcos Santarrita


  • img-book

    În Centaurul din grădină, Moacyr Scliar folosește metafora centaurului, un simbol al dublei identități, pentru a evoca dualitatea existenței sale de brazilian de origine evreiască: „Acasă, vorbești idiș, mănânci gefilte fish și sărbătorești sabatul. Dar pe stradă dai peste fotbal și samba și vorbești portugheză. După o vreme, începi să te simți ca un centaur“. Un roman încărcat de forță alegorică, având la sfârșit o turnură surprinzătoare, Centaurul din grădină este recunoscut ca unul dintre cele mai importante opere de ficțiune din literatura braziliană a secolului XX.


  • img-book

    Iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

    Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.

    După unificarea Germaniei, cu toate atacurile jurnaliștilor care îi reproșau aprig faptul că fusese membră a Partidului Socialist Unit al Germaniei, Christa Wolf a reuşit să‑şi păstreze o imensă popularitate. Unul dintre biografii ei nota: „Christa Wolf era un cult“. În 1989, Christa Wolf a fost propusă pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură. Romanele Medeea. Glasuri și Casandra reprezintă o îndepărtare a autoarei de temele contemporane pentru a căuta în istorie personaje și modele universal valabile, în orice epocă. În martie 2002, la Târgul de carte de la Leipzig, Christa Wolf a fost distinsă cu Premiul Cărţii Germane pentru întreaga operă.


    Casandra de Christa Wolf 19,90 lei
  • img-book

    În Morţile lui Quincas Berro Dágua şi Bătrânii marinari sau Căpitanul de cursă lungă, Jorge Amado oferă o adevărată mostră de magie literară, rescriind, de‑a lungul unor pagini memorabile prin dureroasele adevăruri umane conţinute, destine sau, alteori, pur şi simplu frânturi de existenţă într‑un fel care‑l apropie de maeştrii prozei latino‑americane de secol XX, dar îi şi fixează identitatea inconfundabilă.


  • img-book

    Ce faci când eşti un om singur în marele Paris şi simţi nevoia să fii alintat cu drag? Domnul Cousin a găsit soluţia: adoptă un piton, botezându‑l chiar aşa, Alint. De aici o sumedenie de încurcături, într‑o fabulă modernă care amestecă umorul cu tristeţea fără margini a unei existenţe. Prima carte publicată de Gary sub pseudonimul Émile Ajar (şi apărută abia în 2007 în versiunea integrală) este o poveste care, precum afectuoasa reptilă, se răsuceşte şi face nenumărate noduri, constând în situaţii absurde, jocuri de cuvinte şi, mai ales, în modul cu totul original de a gândi şi a se exprima al eroului.

    Pe numele său adevărat Roman Kacew, Romain Gary s‑a născut în 1924 la Vilnius, în Lituania, unde şi‑a petrecut prima parte a copilăriei. A studiat Dreptul la Paris şi a învăţat să piloteze avioane în cadrul Forţei Aeriene Franceze. În cel de‑al Doilea Război Mondial a luptat alături de trupele franceze în Europa şi în Africa de Nord, devenind apoi un diplomat şi un scriitor de succes. Este cunoscut publicului român pentru cărţile Clar de femeieAi toată viaţa înainte şi Groapa bunei speranţe, primul său roman, publicat în 1945. Gary a reuşit să înşele vigilenţa criticilor şi a cititorilor, fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori. După ce în 1956 a primit premiul pentru romanul Les racines du ciel (Rădăcinile cerului), Academia Goncourt i‑a oferit din nou premiul, în 1975, pentru Ai toată viaţa înainte, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum vărul său, care s‑a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Semnul identităţii dintre Gary şi Ajar a fost pus abia după ce scriitorul s‑a sinucis, în decembrie 1980.


  • img-book

    Născut în 1940 în Bahia, chiar în satul Junco, spațiul romanului “Acest pământ”, Antônio Torres face parte dintre marii scriitorii brazilieni ai generației anilor ’70 – Jorge Amado, Graciliano Ramos, Rachel de Queiroz, Clarice Lispector – care, sub un regim militar extrem de represiv, și‑au schimbat strategia literară, descriind realitatea socială și politică a vremii lor într‑un discurs narativ alegoric. Realismul magic și fantasticul au devenit una dintre mărcile stilului literar al acestei generații.

    Romanele care l‑au consacrat pe Antônio Torres ca pe unul dintre marii scriitorii brazilieni sunt “Um Cao Univando Para a Lua” (“Un câine urlând la lună”), “Essa Terra” (“Acest pământ”) și “Balada da Infancia Perdida” (“Blues pentru o copilărie pierdută” ).

    Parabolă inversă a fiului risipitor, cu accente autobiografice, “Acest pământ”, romanul cel mai tradus al lui Antônio Torres, a apărut în 1976. Fiul cel mai mare al unei familii cu doisprezece copii, o legendă în partea locului, revine după zeci de ani în satul natal. Dar bărbatul se întoarce doar pentru a‑și lua viața. Din acest punct al narațiunii, tot restul, povestit din perspectiva fratelui său mai mic, ne descoperă faptul că orașul‑miraj nu e neapărat spațiul unui trai fericit și lipsit de griji. Nebunia,  relațiile complexe între părinți și copii, chemarea pământului, tema migrării și a exodului spre oraș formează coloana vertebrală a acestui roman cu accente céliniene.