Globus (35)
  • img-book

    Un bărbat sosește pe una dintre miile de insule din arhipelag. Țara aceasta unde îl aduce destinul este una risipită, formată din fărâme ascunse printre valurile oceanului și valurile junglei. Localnicii trăiesc într‑o lume de nepătruns, atemporală, dincolo de limitele interioare ale celui sosit din depărtare. Pe câte una dintre insulițe trăiește un rege, într‑un palat fabulos. Sau o bizară rebeliune tulbură o vreme sufocanta somnolență tropicală, înainte de a sucomba rapid. Străinul devine din ce în ce mai însingurat și mai incapabil să se integreze în lumea aceasta stranie pe care ar trebui să o exploateze, de fapt.


    Insulele de 14,90 lei
  • img-book

    Thomas Pilaster, scriitorul, și criticul său, Marc-Antoine Marson. Primul în texte niciodată publicate în timpul vieții, al doilea în note introductive, prefață, cronologie și note de subsol. O bătălie mai pasionantă decât Războiul stelelor (sau Cântecul astrelor, cum veți vedea) pentru unii cititori. Și da, inclusiv cu laserul, manevrat abil de criticul înverșunat pentru a descoperi, printre ștersăturile de pe un manuscris, greșeala revelatoare.

    Perechea fictivă autor-critic inventată de Éric Chevillard, unul dintre cei mai non-conformiști scriitori francezi contemporani, se luptă pe muchia literaturii, pentru literatură și grațiile ei. O luptă care nu încetează niciodată, nici după moarte. A autorului sau a literaturii, a criticii literare sau a unei femei iubite.


  • img-book

    Istoria unui băiat evreu silit să-și părăsească țara și să fugă în Brazilia din pricina nazismului în ascensiune din Germania, Max și felinele poate fi citit la fel de bine ca un roman realist și ca o alegorie. Atunci când vasul pe care s-a îmbarcat naufragiază, iar băiatul reușește să scape pe o barcă de salvare, împreună cu un jaguar înfometat, nu ne putem imagina cum sfârșitul poveștii poate fi unul în care Max, în sfârșit, s-a împăcat cu felinele sale.„Max și felinele este un scurt roman extraordinar. Ar putea foarte bine să-i facă pe cititori să caute alte cărți ale lui Moacyr Scliar care au fost traduse în America.“ Herbert Mitgang, The New York Times Book Review

     


  • img-book

    Într-o celulă de închisoare, patru bărbaţi vorbesc despre viaţă, destin, întâmplările vieţii lor sau despre fărădelegile care i-au adus acolo. Istoriile lor sunt amestecate cu aceea a naratorului, care rememorează punerea la cale şi înfăptuirea unui jaf armat. Din pricina mărului aduce în scenă o poveste de dragoste tulburată de suferinţă, aventurile unui spărgător de seifuri, o hartă secretă a vechilor tuneluri de sub străzile oraşului Istanbul, o incursiune în istorie şi un final surprinzător.


  • img-book

    Într-un Istanbul în care explozia de culori din bazaruri coexistă cu cenuşiul aleilor dosnice, Brici devine liderul unui grup de copii ai străzii cu care împarte un adăpost minuscul şi o mie de vise. Până la un punct, fantezia debordantă a băiatului este singura cale de a evada din realitatea violentă şi lipsită de speranţă în care sunt constrânşi să trăiască puştii orfani sau abandonaţi de părinţi. Dar atunci când se îndrăgosteşte de Gül, o fată frumoasă şi ciudată, Brici încearcă să lase în urmă pentru totdeauna mizeria străzilor, apăsând până la capăt pedala de acceleraţie a unei maşini furate.


    Brici de Gonul Kivilcim 15,00 lei
  • img-book

    Într‑o cameră de hotel din Paris, un bărbat scrie un roman întemeiat pe amintiri din călătoriile sale anterioare. Totul începe la Paris, cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, dar amintirile şi imaginaţia îl poartă pe scriitor către Milano, Lisabona, Bruges, Marsilia… Ce caută acest om? Cine este el? Poate să se împace cu el însuşi, omul în care s‑a transformat în acest timp? Fugă literară în sensul termenului muzical, carte de călătorii, eseu despre depresie, căutarea de sine şi căutarea reperelor, roman al introvertirii şi introspecţiei, Amara cunoaştere este toate acestea la un loc.


  • img-book

    În urma unui cutremur de pământ uriaș, Istanbulul a fost transformat în ruine. Redenumit Nova Roma, orașul se află sub controlul Națiunilor Unite. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care inteligența artificială a făcut posibil ca visele cuiva să fie visate de o altă persoană prin intermediul unui implant în creier, asistăm la desfășurarea unei aventuri în care sunt implicate ambiții politice și religioase, manevre ale serviciilor secrete și o femeie frumoasă purtând numele Destina.


    Destina de Mine G. Kirikkanat 15,00 lei
  • img-book

    La prima vedere, Judecătorul şi călăul său pare a fi un roman poliţist clasic: un asasinat, un comisar care investighează cazul, focuri de armă, un personaj intangibil, influent şi bogat, învăluit în umbre. Dar se dovedeşte că bătrânul comisar Bärlach, care nu crede în metodele criminalisticii moderne, nu îşi desfăşoară ancheta pentru a descoperi asasinul, ci pentru a-l folosi ca unealtă. Cititorul, însă, nu va afla decât la sfârşit, după mai multe răsturnări de situaţie imprevizibile, sensul ascuns în faptele comisarului Bärlach.


  • img-book

    Într-un remake modern al Odiseei, Manuel Vicent pune alături mituri antice şi decoruri ale Spaniei contemporane, obţinând un roman plin de suspans şi neprevăzut. Ulises, un profesor de literatură clasică, ajunge într-un sat, Circea, unde se îndrăgosteşte de fiica unui localnic. Fascinată de versurile din Vergiliu pe care profesorul i le rostește, tânăra răspunde cererilor şi cei doi se căsătoresc. Fericirea nu durează mult, căci într-o dimineaţă de august Ulises dispare în urma unui naufragiu. Până aici romanul nu pare diferit de un romanţ oarecare. Povestea se complică însă şi certifică succesul avut. Rămasă singură, Penelopa lui Vicent, devenită aici Martina, nu rezistă insistenţelor pretendenţilor şi, deşi îndurerată, se recăsătoreşte cu un bogat om de afaceri pe care îl refuzase în trecut. Visurile ei mai vechi îi sunt împlinite de averea noului soţ, dar nici acum situaţia nu îi este bătută în cuie, pentru că Ulises se dovedeşte a fi mai puţin mort decât îl credeau cei din Circea. Finalul romanului este cu totul neaşteptat, declarând câştigătorul în lupta dragostei cu destinul.


  • img-book

    Epidemia romantică este povestea obsedantă a unei copilării marcate de lipsa dragostei materne, o carte despre dorinţă violentă, nefericire şi moarte.


  • img-book

    Tânăra Vibeke şi Jon, mamă şi fiu, locuiesc singuri într-o casă întunecoasă dintr-o localitate rurală, în nordul Norvegiei. Nopţile sunt lungi şi reci, viaţa se derulează cu încetinitorul. Jon va împlini nouă ani, este obsedat de imagini ale unor oameni torturaţi şi visează să primească de ziua lui un trenuleţ electric. Vibeke e o devoratoare de cărţi, o fire artistică şi idealistă, înfometată de tandreţe şi de iubire. În timp ce ea îşi petrece seara în oraş, copilul rătăceşte prin zăpadă, ajungând în maşina unui personaj ambiguu.Iubire e o carte despre dragoste, despre singurătate şi despre evadarea din realitate prin forţa imaginaţiei: copilul îşi iubeşte mama, mama tânjeşte după iubirea iluzorie a unui bărbat străin. Suspansul se clădeşte pagină cu pagină în întunericul nopţii norvegiene, care va fi o noapte fără sfârşit pentru unul dintre cei doi.


    Iubire de Hanne Orstavik 18,29 lei
  • img-book

    Marianela este varianta spaniolă a poveștii din copilărie Răţuşca cea urâtă. Satul Socartes este locul unde se petrece trista poveste de iubire a protagoniştilor lui Pérez Galdós; numele localității nu este întâmplător, romanul dezvoltând epic teoriile despre frumuseţe ale lui Socrate. Marianela, o fetiţă orfană, săracă şi urâtă, se îndrăgosteşte de Pablo, un băiat orb din naştere. Fermecat de vocea ei, Pablo nu şi-o poate imagina decât frumoasă, fapt pentru care îi va împărtăşi dragostea. Magia se risipeşte atunci când medicul Teodoro Golfin îi redă tânărului vederea. Dacă în basmul lui Andersen frumuseţea este în final dezvăluită, aici lebăda întârzie să apară, Marianela ascunzându-se de privirea lui Pablo. Așa că happy-end-ul se lasă așteptat. Va trece Pablo peste această piedică sau iubirea pentru Marianela se va risipi precum cântecele fetei purtate de vânt? Veți afla din finalul romanului lui Pérez Galdós.


  • img-book

    Comparat adesea cu David Lodge, prietenul şi contemporanul său, Malcom Bradbury are un stil care aminteşte de cel al maestrului romanului universitar britanic. Deşi cărţile sale au accente mai întunecate şi sunt mai puţin ludice ca stil şi limbaj decât romanele lui Lodge, excelează într-un umor britanic desăvârşit. Unul dintre cele mai interesante romane ale sale este My Strange Quest for Mensonge: Structuralism’s Hidden Hero (1987). Bradbury creează aici un personaj fictiv (Mensonge), pe care îl aşează alături de marii teoreticieni şi critici postmoderni (Foucault, Derrida, Barthes) şi care ar fi scris o carte crucială pentru teoria postmodernistă – o operă din care lipsesc tocmai paginile esenţiale: ca şi Tăieturi, o carte absolut surprinzătoare şi plină de umor.


    Tăieturi de Malcolm Bradbury 16,90 lei
  • img-book

    În poemele şi nuvelele lui Mário de Sá-Carneiro revin adesea temele nebuniei, ale excesului, ale sexualităţii şi inadecvării. Mărturisirea lui Lúcio este o nuvelă de o remarcabilă intensitate, în care personajul povesteşte împrejurările în care a ajuns să fie acuzat de o crimă pe care nu a comis-o. Întâlnirea sa cu enigmaticul poet Ricardo de Loureiro, la o petrecere decadentă, este începutul unei descinderi în confuzie şi nebunie care se termină dramatic.


  • img-book

    Hitler a fost cel mai mare optimist din istoria omenirii. Credea că există o Soluţie Finală la toate problemele. Anne Frank a murit din cauza speranţei unui dement într‑o lume mai bună. Şi dacă supravieţuia? Ne‑ar fi mişcat la fel de mult Jurnalul ei? Ce se întâmplă cu supravieţuitorii? Nu suntem nişte supravieţuitori şi noi, cei care visăm să ne cumpărăm o casă într‑un loc liniştit, să scăpăm de stres şi să ne plimbăm cu bicicleta în natură?

    Sol Kugel e unul dintre noi: părăseşte agitaţia din New York cu speranţa că, la aer curat, cu legume proaspete din propria grădină, băieţelul lui se va întrema după o boală ciudată, bătrâna lui mamă îşi va sfârşi zilele în pace, iar lui îi va veni inspiraţia pentru opera la care lucrează dintotdeauna: epitaful perfect. Dar aerul curat aduce miros de fum, iar în pod găseşte ceva: o paporniţă uitată. Sau o baborniţă? Măcar dacă ar fi avut un câine, unul mare, un doberman. Sau un pistol. Fie şi unul mic, de damă. Are doar, drept apărare, un umor cum numai un autor ca Shalom Auslander i‑ar fi putut dărui: devastator!


  • img-book

    Aţi citit vreo carte de genul Cum să te ajuţi singur? Şi? V‑a ajutat? V‑aţi îmbogăţit, v‑aţi făcut prieteni influenţi, aţi slăbit spectaculos, v‑aţi găsit sufletul‑pereche, aţi scris romanul ăla, aţi dărâmat munţii, aţi scăpat de griji? Hm… încă nu? Poate v‑a lipsit şarpele din Elogiul minciunii – cu ajutorul lui personajele Patríciei Melo chiar scapă de griji: Fulvia Melissa se descotoroseşte de soţul incomod, iar José Guber de jobul extenuant de scrib (norma lui era de două romane poliţiste pe lună), îşi găseşte inspiraţia şi ajunge mare autor de best‑seller‑uri de genul Cum să te ajuţi singur. Din toate cotloanele cărţii pândesc cobre, vipere, crotali, sâsâie, şuieră, se încolăcesc şi se descolăcesc mai departe (chiar dacă uneori cad în depresie şi refuză să muşte), se târăsc implacabil spre coadă (a lor şi a romanului). Îi auziţi cum fojgăie? Sss, şşş, sss! Parcă totuşi e mai sănătos să râzi din toată inima ca să scapi de griji – la asta chiar că ajută Elogiul minciunii.

    „Precedentul roman al Patríciei Melo, Asasinul, povestea unui bărbat sărac din São Paolo care e propulsat din greşeală într‑o carieră de ucigaş plătit, a fost şocant, amuzant şi neaşteptat de uman. Noul ei roman, Elogiul minciunii, este despre un alt bărbat care comite o crimă, de data aceasta după ce se îndrăgosteşte de o femeie cum nu se poate mai nepotrivită. José Guber este un scriitor fără succes care fură intrigi din Camus, Poe, Agatha Christie şi alţii ca să scrie o serie de romane poliţiste ieftine pe care i le comandă pe bandă rulantă un editor nepriceput. În timp ce se documentează în legătură cu efectele veninului de şarpe pentru una dintre cărţile sale, José se îndrăgosteşte de
    Melissa, expertă în herpetologie dar ignorantă în materie de literatură; ea îşi închipuie că romanele plagiate ale lui José sunt o dovadă de geniu criminal şi îl convinge s‑o ajute să‑şi ucidă soţul.“
    New York Times


  • img-book

    Epuizată după ce şi-a căutat ore în şir fostul iubit pe străzile unui oraş necunoscut, o femeie intră într-o librărie şi acolo, printre cărţile în mijlocul cărora încearcă să se regăsească, un bărbat îi oferă o ceaşcă de ceai. Este acesta sfârşitul poveştii? Cum poţi şti care e adevăratul sfârşit? Când te părăseşte iubitul, când te împaci cu gândul, când renunţi să-l mai urmăreşti, când închei cartea despre el? Şi ce înseamnă o poveste de dragoste? E mai întâi povestea sau mai întâi dragostea? Ce înseamnă să iubeşti un bărbat? Poţi învăţa din cărţile scrise de alţii? Poţi scrie apoi povestea pentru alţii?

    Totul începe cu sfârşitul în acest roman hiper-lucid şi tulburător despre o dublă obsesie, singurul roman al autoarei de proză scurtă Lydia Davis, câştigătoare a Premiului Man Booker 2013.

    „Bucurie mare: Lydia Davis a câştigat Premiul Man Booker International. Niciodată nu a nimerit un premiu literar ţinta atât de bine, aproape la fel de bine cum o nimereşte ea în povestirile ei, ingenioase, jucăuşe, inventive din punct de vedere formal şi neaşteptat de puternice (faţă de cât de scurte sunt). […] E o plăcere s‑o citeşti. Nu mai e alt scriitor ca ea.” The Guardian


  • img-book

    Aproape de inima vijelioasă a lumii este povestea unei vieţi trăite cu o intensitate şi o luciditate extreme. Joana, o tânără de familie bună, se străduieşte să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligenţa stranie a unei vipere, cum o consideră o mătuşă în copilărie, înainte de a trimite fetiţa orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu şi soţul ei, şocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei.


  • img-book

    Cizme – 1940. Doi militari de carieră, unul nazist, unul nu, râvnesc onoruri rezervate scriitorilor. Sunt siguri că le vor obţine, că vor intra cu cizmele lor butucănoase într-un sălaş al muzelor, primul bazându-se pe contextul politic, al doilea pe autoritarismul lui.

    Robă – La Academia Braziliană de Litere totul e după model franţuzesc, începând cu sediul, palatul Micul Trianon din Rio de Janeiro. Cei patruzeci de nemuritori poartă un costum de gală somptuos, robă cu fireturi aurite şi o spadă. Dar nu de spadă se folosesc ei atunci când trebuie să se apere, ci de limba bine ascuţită! Se pricep foarte bine, chiar şi la 80 de ani, să manevreze cu viclenie cuvinte care ustură, spintecă, ucid de-a binelea.

    Cămaşa de noapte – Diafană, transparentă, ţesută din lumina răsăritului, cămaşa aceasta metaforică e singurul veşmânt care o acoperă pe iubita poetului în versurile lui. Iar versurile îi aduc autorului un binemeritat loc printre nemuritori. Numai că şi nemurirea aceasta e metaforică. După moartea poetului Antônio Bruno, la Micul Trianon se declanşează un mic război. Militarii care asediază palatul sunt respinşi cu brio de bătrânii academicieni versaţi în dueluri verbale şi literare, cu ajutorul a patru muze mai mult sau mai puţin suave, fostele amante ale lui Bruno.


  • img-book

    Simon Nardis (auziţi deja muzica?) e salvat. Nu mai bea, nu mai ia droguri, nu se mai aruncă în legături pasagere cu femei, nu mai cântă jazz. E sănătos, are o viaţă echilibrată, o soţie iubitoare, o situaţie respectabilă ca inginer specialist în încălzirea halelor industriale. Şi e mort pe dinăuntru.

    Dar, într‑o seară, la un club, într‑un mic oraş la marginea mării, se aşază în faţa unui pian. Cu un pahar în mână. De pian se apropie o femeie. Trec minute. Ore. „Debbie îl trăsese pe Simon într‑o zonă oarecum sexi, un pic vulgară, de o indecenţă, ca să zic aşa, moderată, totul într‑un swing cu scandări răspicate. (…) Suna foarte bine. Îmi imaginez că Debbie se freca, lasciv, de pian, cu mişcări de femeie fatală, stil anii ’40. Pianul lui Simon şi vocea şi trupul lui Debbie se seduceau reciproc. Publicul era în extaz.” Trenurile pleacă din gară, unul după altul, spre casa unde îl aşteaptă soţia răbdătoare şi un motan capricios. Simon Nardis pierde toate trenurile, mai puţin unul, trenul pasiunii, al recăderii în păcat, al renaşterii.


  • img-book

    Lispector, un monolog interior adresat unui tu nenumit, un imn al vieții și al artei, o meditație filosofică.

    Ora stelei a apărut postum și s-a dovedit a fi opera cu cel mai mare succes la public a autoarei. Este povestea unei fete visătoare sau, cum a spus Lispector însăși în singurul interviu televizat pe care l-a acordat vreodată, este “povestea unei fete care era atât de săracă încât se hrănea doar cu hot dogs. Dar nu despre asta e vorba, de fapt. E vorba despre inocența strivită, despre nefericirea anonimă.“


  • img-book

    Personaje spectaculoase şi poveşti tulburătoare. Sunt cele care au făcut ca  Dragostea în vremea Copilului din Mahlstadt să fie o revelaţie pentru critică şi public deopotrivă. Prin fineţea şi rafinamentul limbajului, prin iscusinţa cu care scriitorul îşi pune personajele să se descurce în situaţii bizare sau de-a dreptul groteşti, prin inserţiile neaşteptate de fantastic şi comic într-un cotidian marcat de banalitatea şi stresul obligaţiilor sociale, Clemens J. Setz îşi cucereşte cititorii fără cale de întoarcere.


  • img-book

    La începutul secolului trecut, trei tineri de curând emigraţi din Ucraina şi stabiliţi în Palestina iubesc aceeaşi femeie. Împreună, cei patru întemeiază o comunitate, iar în jurul lor încep să se adune oameni şi poveşti, iubiri şi trădări. O iubită aşteptată jumătate de secol, un copac miraculos care dă fructe de soiuri diferite, un taur purtat pe umeri, un cimitir plin cu ambiţioşi, un aspirator primit din America, un măgar fermecat şi multe altele. Încetul cu încetul, se naşte o naţiune.
    Plină de imaginaţie, umor şi înţelegere a condiţiei umane, această poveste întinsă pe câteva generaţii respectă amănuntele istorice, adaugă o briză de fantezie, forfoteşte de personaje colorate, pline de hachiţe şi defecte, pune în discuţie idealuri sociale şi conflicte regionale, captivează, instruieşte, farmecă.
    Meir Shalev este unul dintre cei mai iubiţi scriitori în ţara lui, iar Roman rusesc face parte din topul celor mai vândute cinci cărţi în Israel. Titlul este un omagiu adus tradiţiei literare de la care se revendică autorul.


    Roman rusesc de Meir Shalev 49,90 lei
  • img-book

    Prinşi într‑o capcană, un puţ în mijlocul pădurii, doi copii, fratele cel Mare şi fratele cel Mic, încearcă să supravieţuiască şi să găsească o cale de salvare. Timp de săptămâni întregi, asupra lor se abat suferinţe greu de imaginat: foame, sete, frig, spaimă, o lentă degradare a sănătăţii fizice şi a celei mintale. Limbajul urmează traiectoria acestei degradări, pornind de la concizia rece a şocului iniţial şi ajungând la completa destrămare a sensului caracteristică delirului, la poezie descătuşată, la strigăt pur în numele tuturor celor prinşi în capcană. Eliberarea din capcană este prilejul unei izbucniri de violenţă care aduce şi lumină asupra situaţiei iniţiale, rămasă neexplicată pe tot parcursul calvarului îndurat de cei doi copii, dar şi o breşă spre realitatea lumii în care trăim.

    „– Când ieşim afară, facem o petrecere.

    – O petrecere?

    – Da.

    – Din‑aia cu baloane, cu lumini şi cu prăjituri?

    – Nu, din‑aia cu pietre, cu torţe şi cu eşafoade.”


  • img-book

    O poveste de iubire fragilă, ca un dans pe marginea prăpastiei, i‑a adus lumină, tandreţe şi curaj în ultimul an de viaţă lui Franz Kafka. Dora Diamant, ultima lui iubită, este şi singura fiinţă care i‑a dat scriitorului puterea de a părăsi în sfârşit casa părinţilor. S‑au mutat împreună într‑un Berlin instabil şi periculos, în care inflaţia făcea ravagii şi antisemitismul lua amploare. Au fost nedespărţiţi până la capăt, iar povestea lor a devenit legendă.

    Splendoarea vieţii, roman premiat şi tradus în peste douăzeci de limbi, suplineşte o lacună mult regretată în biografia şi opera lui Kafka: treizeci şi patru de scrisori şi douăzeci de caiete de notiţe confiscate de Gestapo de la Dora Diamant în 1933, în timpul unei percheziţii. Scrierile atunci dispărute sunt căutate în continuare, dar nu au ieşit la lumină nici până azi. Michael Kumpfmüller, specialist în Kafka, dar şi excelent scriitor de ficţiune, reuşeşte să imagineze, cu o incredibilă varietate de amănunte bine documentate şi într‑un stil întru totul demn de personajul său principal, povestea care, probabil, e cuprinsă în textele confiscate de Gestapo.

    Nu e nevoie să fi citit opera lui Kafka sau să‑i cunoşti biografia ca să poţi savura această poveste de iubire delicată, între o tânără admiratoare şi un bărbat enigmatic şi genial, aflat deja în ghearele morţii.


  • img-book

    Fiecare copil vine pe lume cu biografia gata scrisă. E responsabilitatea părinţilor, desigur, să angajeze din timp un biograf bun. Dar biografii buni nu se găsesc chiar pe toate drumurile, iar tarifele lor sunt destul de pipărate. Cu bani puţini, Harry şi Zadel nu‑şi permit să‑i cumpere fiului lor, Simon, decât o biografie de mâna a doua, ba chiar una neterminată. Când viaţa lui se apropie de paginile albe,
    Simon descoperă că mai sunt şi alţii ca el, oameni cu biografii incomplete sau ale căror destine prescrise s‑au pierdut într‑un incendiu sau care s‑au revoltat şi au reuşit să se elibereze singuri din capcana cuvintelor. Biografia este o distopie transparentă care îmbină în mod fericit eleganţa stilului cu o cunoaştere aprofundată a naturii umane şi cu un umor cu totul special. Nu suntem şi noi condiţionaţi, în mare măsură, de proiectele pe care ni le‑au schiţat părinţii în copilărie? Nu ne dorim, uneori, să ia altcineva în locul nostru hotărârile importante? Şi dacă ar fi chiar aşa? Şi dacă autorul propriilor noastre biografii ar fi un scriitor veleitar oarecare, unul leneş şi prost‑dispus, nu tocmai o forţă divină? Dacă, în lipsa unui corector bun, în vieţile noastre s‑ar strecura greşeli catastrofale?

    Didier Desbrugères s-a născut în 1960 şi locuieşte în Bretagne. A ţinut o galerie de artă, a lucrat în domeniul aeronauticii, a practicat pictura şi sculptura. A debutat în 2010 cu romanul Delegatul (premiul Draveil pentru roman de debut), apoi a publicat romanul Biografia (2013) şi volumul de proză scurtă Limon (2014).

    „Fratele mai mic al lui Kafka şi Dostoievski“, Ouest-France.
    „În Biografia, nu emoţia este cea care adânceşte un rid nou pe chipul cititorului, ci chiar surpriza. […] Astfel de romane sunt hrană, omagii aduse stomacului nostru literar. Se întâmplă adesea să te simţi absorbit de o lectură, mult mai rar să simţi cum ieşi din ea stors, răvăşit, încântat, ca de pe o altă planetă.“ Le Vif
    „Un univers se impune. Şi, de asemenea, un autor cu o scriitură unică, vibrând de umanitate. Această poveste atemporală, volubilă şi complexă, devine, în acest fabulos teatru care e viaţa, rând pe rând amuzantă, stranie, umanistă şi profundă […] Cu un stil strălucitor graţie căruia redescoperim toată bogăţia limbii franceze şi curioasele ei subtilităţi, Didier Desbrugères ne conduce spre cel mai profund strat al sufletului omenesc.“ Librăria Gargan’Mots


  • img-book

    Traducere de Dan Munteanu Colan

    Considerată de mulţi dintre criticii care i‑au studiat opera drept capodopera ei, Patimile după G.H. este cartea despre care şi Clarice Lispector considera că i‑a împlinit cel mai bine propriile exigenţe de scriitoare. Roman mistic şi filosofic, set de exerciţii spirituale în căutarea non‑sinelui ascuns în miezul sinelui, Patimile după G.H. pune pe marginea abisului o femeie, una dintre femeile lumii, dar şi femeia din toate femeile.

    Păşind pragul unei camere dosnice din propriul apartament, G.H., o sculptoriţă a cărei viaţă, bine organizată, are acum o neaşteptată breşă, păşeşte într‑o altă stare mentală, o altă conştiinţă a lumii. Dincolo de prag găseşte un semn tulburător lăsat în urmă de servitoarea mereu ignorată, care tocmai şi‑a dat demisia: un desen simplu pe perete, reprezentând un bărbat, o femeie şi un câine. Suntem în Brazilia, unde un asemenea semn nu e niciodată inocent. Nici măcar pentru o artistă sofisticată şi mondenă. În urma umilei servitoare cu pielea întunecată, G.H. se va confrunta şi cu un mesaj întrupat: un gândac bătrân, atât de bătrân încât este martorul întregii istorii umane, pe care o precede şi căreia îi va supravieţui. Efortul ei trepidant de a înţelege mesajul, de a‑l încorpora, de a gândi, de a discerne limita limbajului şi a propriei capacităţi de a gândi în limitele limbajului este transpus într‑una dintre cele mai frumoase, în austeritatea ei, cărţi ale secolului trecut. O răvăşitoare aventură intelectuală, la care bine ar fi să nu se încumete, aşa cum cere autoarea în avertismentul de la început, decât persoanele cu suflet format. Suflet, nu altceva. 

     


  • img-book

    Un tată mai degrabă grunge străbate Danemarca în ultima parte a secolului trecut, împreună cu fiul său de nici zece ani, căruia îi spune în fiecare seară fragmente dintr‑o poveste amintind de Hans Christian Andersen. Cei doi sunt fugari, tatăl se ascunde, trăieşte din expediente, nu‑şi trimite copilul la şcoală, pare să‑şi condamne fiul la o viaţă absurdă – şi, cu toate acestea, relaţia celor doi e mai adevărată şi mai strânsă, în halucinanta ei complexitate, decât a multor familii fericite care respectă regulile.

    Anarhist, spirit rebel, artist, nomad, cu izbucniri violente inexplicabile, dar şi cu o delicateţe şi o înţelepciune din altă lume, tatăl din acest roman e un personaj care nu poate fi uitat şi a cărui moştenire îl va transforma pe fiul lui într‑un adult incapabil să trăiască superficial şi burghez, incapabil să se lase domesticit până la capăt. Îl marchează pentru totdeauna cu semnul tragic al străinului. Aşa cum bunicul ipocrit, predicator rigid şi pervers, îşi marcase la rândul lui fiul.


  • img-book

    La Antipozi, copiii sunt ţinuţi în izolare până la 16 ani. Vitrinele expun manechine vii. O dată în viaţă, sezonul tablourilor vivante îţi decide viitorul, căsătoria, soarta.

     

    Clipeşte şi toate şansele ţi s‑au spulberat.

    Respiră şi vei avea o viaţă lipsită de râsete.

    Mişcă‑te şi nu‑ţi vei mai găsi perechea.

     

    Un sculptor de galioane (statuile fixate de prora vaselor cu pânze) şi un vitrinier văduv transformă orăşelul neo‑zeelandez Marumaru în scena unei confruntări fantastice între artă şi viaţă, între minciună şi adevăr, între iubire şi nebunie. Cu o intrigă demnă de Dickens, Creatorii de manechine este în acelaşi timp un roman istoric, povestea unui naufragiu pe‑o insulă pustie, o reinterpretare a unei piese de Shakespeare, o tragedie de la Antipozi.